prepus
Romanian
Etymology
From prepune.
Adjective
prepus m or n (feminine singular prepusă, masculine plural prepuși, feminine and neuter plural prepuse)
- preposed
Declension
Declension of prepus
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | prepus | prepusă | prepuși | prepuse | ||
definite | prepusul | prepusa | prepușii | prepusele | |||
genitive/ dative | indefinite | prepus | prepuse | prepuși | prepuse | ||
definite | prepusului | prepusei | prepușilor | prepuselor |
Noun
prepus m (plural prepuși)
- suspicion
Declension
Declension of prepus
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) prepus | prepusul | (niște) prepuși | prepușii |
genitive/dative | (unui) prepus | prepusului | (unor) prepuși | prepușilor |
vocative | prepusule | prepușilor |
References
- prepus in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN