prepelecuț
Romanian
Etymology
From prepeleac + -uț.
Noun
prepelecuț m (plural prepelecuți)
- Diminutive of prepeleac
Declension
Declension of prepelecuț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) prepelecuț | prepelecuțul | (niște) prepelecuți | prepelecuții |
genitive/dative | (unui) prepelecuț | prepelecuțului | (unor) prepelecuți | prepelecuților |
vocative | prepelecuțule | prepelecuților |
References
- prepelecuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN