prejmet
Romanian
Etymology
From preajmă + -et.
Noun
prejmet n (plural prejmete)
- (obsolete) surroundings
Declension
Declension of prejmet
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) prejmet | prejmetul | (niște) prejmete | prejmetele |
| genitive/dative | (unui) prejmet | prejmetului | (unor) prejmete | prejmetelor |
| vocative | prejmetule | prejmetelor | ||
References
- prejmet in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN