precurmare
Romanian
Etymology
From precurma + -re.
Noun
precurmare f (uncountable)
- an abrupt stop
Declension
declension of precurmare (singular only)
singular | ||
---|---|---|
f gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (o) precurmare | precurmarea |
genitive/dative | (unei) precurmări | precurmării |
vocative | precurmare, precurmareo |