precurma
Romanian
Etymology
From pre- + curma.
Verb
a precurma (third-person singular present [please provide], past participle precurmat) 1st conj.
- to stop abruptly
Conjugation
conjugation of precurma (first conjugation, no infix)
| infinitive | a precurma | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | precurmând | ||||||
| past participle | precurmat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | precurm | precurmi | precurmă | precurmăm | precurmați | precurmă | |
| imperfect | precurmam | precurmai | precurma | precurmam | precurmați | precurmau | |
| simple perfect | precurmai | precurmași | precurmă | precurmarăm | precurmarăți | precurmară | |
| pluperfect | precurmasem | precurmaseși | precurmase | precurmaserăm | precurmaserăți | precurmaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să precurm | să precurmi | să precurme | să precurmăm | să precurmați | să precurme | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | precurmă | precurmați | |||||
| negative | nu precurma | nu precurmați | |||||