povelenie
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic повелѣниѥ (povelěnije).
Noun
povelenie f (plural povelenii)
- (obsolete) order, command
Declension
Declension of povelenie
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) povelenie | povelenia | (niște) povelenii | poveleniile |
genitive/dative | (unei) povelenii | poveleniei | (unor) povelenii | poveleniilor |
vocative | povelenie, povelenio | poveleniilor |
References
- povelenie in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN