poticar
Romanian
Etymology
From potică + -ar.
Noun
poticar m (plural poticari)
- (Transylvania) apothecary
Declension
Declension of poticar
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) poticar | poticarul | (niște) poticari | poticarii |
genitive/dative | (unui) poticar | poticarului | (unor) poticari | poticarilor |
vocative | poticarule | poticarilor |