poteră
Romanian
Etymology
From Bulgarian потера (potera) or Serbo-Croatian potera (“chase, pursuit”).
Noun
poteră f (plural poteri)
- posse
- (slang) police
Declension
Declension of poteră
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) poteră | potera | (niște) poteri | poterile |
| genitive/dative | (unei) poteri | poterii | (unor) poteri | poterilor |
| vocative | poteră, potero | poterilor | ||