poslanic
Romanian
Etymology
Old Church Slavonic посланикъ (poslanikŭ). Compare Bulgarian посланик (poslanik).
Noun
poslanic m (plural poslanici)
- (obsolete) messenger, envoy
Declension
Declension of poslanic
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) poslanic | poslanicul | (niște) poslanici | poslanicii |
genitive/dative | (unui) poslanic | poslanicului | (unor) poslanici | poslanicilor |
vocative | poslanicule | poslanicilor |
References
- poslanic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN