porușnic
Romanian
Etymology
Borrowed from Polish porucznik.
Noun
porușnic m (plural porușnici)
- (obsolete) lieutenant
Declension
Declension of porușnic
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) porușnic | porușnicul | (niște) porușnici | porușnicii |
genitive/dative | (unui) porușnic | porușnicului | (unor) porușnici | porușnicilor |
vocative | porușnicule | porușnicilor |
References
- porușnic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN