poruncire
Romanian
Etymology
From porunci + -re.
Noun
poruncire f (plural porunciri)
- order, command
Declension
Declension of poruncire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) poruncire | poruncirea | (niște) porunciri | poruncirile |
genitive/dative | (unei) porunciri | poruncirii | (unor) porunciri | poruncirilor |
vocative | poruncire, poruncireo | poruncirilor |
References
- poruncire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN