poloniza
Romanian
Etymology
polon + -iza
Verb
a poloniza (third-person singular present polonizează, past participle polonizat) 1st conj.
- to Polonize
Conjugation
conjugation of poloniza (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a poloniza | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | polonizând | ||||||
| past participle | polonizat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | polonizez | polonizezi | polonizează | polonizăm | polonizați | polonizează | |
| imperfect | polonizam | polonizai | poloniza | polonizam | polonizați | polonizau | |
| simple perfect | polonizai | polonizași | poloniză | polonizarăm | polonizarăți | polonizară | |
| pluperfect | polonizasem | polonizaseși | polonizase | polonizaserăm | polonizaserăți | polonizaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să polonizez | să polonizezi | să polonizeze | să polonizăm | să polonizați | să polonizeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | polonizează | polonizați | |||||
| negative | nu poloniza | nu polonizați | |||||