polișor
Romanian
Etymology
From pol + -ișor.
Noun
polișor m (plural polișori)
- Diminutive of pol
Declension
Declension of polișor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) polișor | polișorul | (niște) polișori | polișorii |
genitive/dative | (unui) polișor | polișorului | (unor) polișori | polișorilor |
vocative | polișorule | polișorilor |