polison
Romanian
Etymology
Borrowed from French polisson.
Noun
polison m (plural polisoni)
- (obsolete) naughty child, scamp
Declension
Declension of polison
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) polison | polisonul | (niște) polisoni | polisonii |
genitive/dative | (unui) polison | polisonului | (unor) polisoni | polisonilor |
vocative | polisonule | polisonilor |
References
- polison in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN