polipier
Romanian
Etymology
From French polypier
Noun
polipier m (plural polipieri)
- polypier
Declension
Declension of polipier
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) polipier | polipierul | (niște) polipieri | polipierii |
genitive/dative | (unui) polipier | polipierului | (unor) polipieri | polipierilor |
vocative | polipierule | polipierilor |