poleitor
Romanian
Etymology
From polei + -tor.
Noun
poleitor m (plural poleitori)
- gilder
Declension
Declension of poleitor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) poleitor | poleitorul | (niște) poleitori | poleitorii |
genitive/dative | (unui) poleitor | poleitorului | (unor) poleitori | poleitorilor |
vocative | poleitorule | poleitorilor |