plătuță
Romanian
Etymology
From plată + -uță.
Noun
plătuță f (plural plătuțe)
- Diminutive of plată
Declension
Declension of plătuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) plătuță | plătuța | (niște) plătuțe | plătuțele |
genitive/dative | (unei) plătuțe | plătuței | (unor) plătuțe | plătuțelor |
vocative | plătuță, plătuțo | plătuțelor |
References
- plătuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN