planor
Romanian
Etymology
From French planeur
Noun
planor n (plural planoare)
- glider
Declension
Declension of planor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) planor | planorul | (niște) planore | planorele |
genitive/dative | (unui) planor | planorului | (unor) planore | planorelor |
vocative | planorule | planorelor |