pișcar
Romanian
Etymology
Borrowed from Serbo-Croatian piskor.
Noun
pișcar m (plural pișcari)
- eel
Declension
Declension of pișcar
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) pișcar | pișcarul | (niște) pișcari | pișcarii |
| genitive/dative | (unui) pișcar | pișcarului | (unor) pișcari | pișcarilor |
| vocative | pișcarule | pișcarilor | ||
References
- pișcar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN