pititeluc
Romanian
Etymology
From pititel + -uc.
Adjective
pititeluc m or n (feminine singular pititelucă, masculine plural pititeluci, feminine and neuter plural pititeluce)
- Diminutive of pititel
Declension
Declension of pititeluc
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | pititeluc | pititelucă | pititeluci | pititeluce | ||
definite | pititelucul | pititeluca | pititelucii | pititelucele | |||
genitive/ dative | indefinite | pititeluc | pititeluce | pititeluci | pititeluce | ||
definite | pititelucului | pititelucei | pititelucilor | pititelucelor |
References
- pititeluc in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN