piruț
Romanian
Etymology
From pir + -uț.
Noun
piruț m (plural piruți)
- Diminutive of pir
Declension
Declension of piruț
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) piruț | piruțul | (niște) piruți | piruții |
| genitive/dative | (unui) piruț | piruțului | (unor) piruți | piruților |
| vocative | piruțule | piruților | ||
References
- piruț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN