pipărcuță
Romanian
Etymology
From piparcă + -uță.
Noun
pipărcuță f (plural pipărcuțe)
- Diminutive of piparcă
Declension
Declension of pipărcuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) pipărcuță | pipărcuța | (niște) pipărcuțe | pipărcuțele |
genitive/dative | (unei) pipărcuțe | pipărcuței | (unor) pipărcuțe | pipărcuțelor |
vocative | pipărcuță, pipărcuțo | pipărcuțelor |
References
- pipărcuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN