perchiziționa
Romanian
Etymology
From French perquisitionner.
Verb
a perchiziționa (third-person singular present perchiziționează, past participle perchiziționat) 1st conj.
- (intransitive, law) to carry out a search
Conjugation
conjugation of perchiziționa (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a perchiziționa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | perchiziționând | ||||||
| past participle | perchiziționat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | perchiziționez | perchiziționezi | perchiziționează | perchiziționăm | perchiziționați | perchiziționează | |
| imperfect | perchiziționam | perchiziționai | perchiziționa | perchiziționam | perchiziționați | perchiziționau | |
| simple perfect | perchiziționai | perchiziționași | perchiziționă | perchiziționarăm | perchiziționarăți | perchiziționară | |
| pluperfect | perchiziționasem | perchiziționaseși | perchiziționase | perchiziționaserăm | perchiziționaserăți | perchiziționaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să perchiziționez | să perchiziționezi | să perchiziționeze | să perchiziționăm | să perchiziționați | să perchiziționeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | perchiziționează | perchiziționați | |||||
| negative | nu perchiziționa | nu perchiziționați | |||||