pelagian
See also: Pelagian
English
Etymology
Latin pelagius
Adjective
pelagian (not comparable)
- (archaic) pelagic; of or pertaining to the sea.
Romanian
Etymology
Borrowed from French pélagien.
Adjective
pelagian m or n (feminine singular pelagiană, masculine plural pelagieni, feminine and neuter plural pelagiene)
- Pelagian
Declension
Declension of pelagian
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | pelagian | pelagiană | pelagieni | pelagiene | ||
definite | pelagianul | pelagiana | pelagienii | pelagienele | |||
genitive/ dative | indefinite | pelagian | pelagiene | pelagieni | pelagiene | ||
definite | pelagianului | pelagienei | pelagienilor | pelagienelor |
Noun
pelagian m (plural pelagieni)
- Pelagian
Declension
Declension of pelagian
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) pelagian | pelagianul | (niște) pelagieni | pelagienii |
genitive/dative | (unui) pelagian | pelagianului | (unor) pelagieni | pelagienilor |
vocative | pelagianule | pelagienilor |
References
- pelagian in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN