anunța
Romanian
Etymology
From French annoncer, from Latin annuntiare.
Verb
a anunța (third-person singular present anunță, past participle anunțat) 1st conj.
- to announce
Conjugation
conjugation of anunța (first conjugation, no infix)
| infinitive | a anunța | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | anunțând | ||||||
| past participle | anunțat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | anunț | anunți | anunță | anunțăm | anunțați | anunță | |
| imperfect | anunțam | anunțai | anunța | anunțam | anunțați | anunțau | |
| simple perfect | anunțai | anunțași | anunță | anunțarăm | anunțarăți | anunțară | |
| pluperfect | anunțasem | anunțaseși | anunțase | anunțaserăm | anunțaserăți | anunțaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să anunț | să anunți | să anunțe | să anunțăm | să anunțați | să anunțe | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | anunță | anunțați | |||||
| negative | nu anunța | nu anunțați | |||||