pancartă
Romanian
Etymology
From French pancarte
Noun
pancartă f (plural pancarte)
- placard
Declension
Declension of pancartă
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) pancartă | pancarta | (niște) pancarte | pancartele |
genitive/dative | (unei) pancarte | pancartei | (unor) pancarte | pancartelor |
vocative | pancartă, pancarto | pancartelor |