oșelnic
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic ошьльникъ (ošĭlĭnikŭ).
Noun
oșelnic m (plural oșelnici)
- (obsolete) hermit
Declension
Declension of oșelnic
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) oșelnic | oșelnicul | (niște) oșelnici | oșelnicii |
genitive/dative | (unui) oșelnic | oșelnicului | (unor) oșelnici | oșelnicilor |
vocative | oșelnicule | oșelnicilor |
References
- oșelnic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN