ospătător
Romanian
Etymology
From ospăta + -tor.
Adjective
ospătător m or n (feminine singular ospătătoare, masculine plural ospătători, feminine and neuter plural ospătătoare)
- hospitable
Declension
Declension of ospătător
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | ospătător | ospătătoare | ospătători | ospătătoare | ||
| definite | ospătătorul | ospătătoarea | ospătătorii | ospătătoarele | |||
| genitive/ dative | indefinite | ospătător | ospătătoare | ospătători | ospătătoare | ||
| definite | ospătătorului | ospătătoarei | ospătătorilor | ospătătoarelor | |||
Noun
ospătător m (plural ospătători)
Declension
Declension of ospătător
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) ospătător | ospătătorul | (niște) ospătători | ospătătorii |
| genitive/dative | (unui) ospătător | ospătătorului | (unor) ospătători | ospătătorilor |
| vocative | ospătătorule | ospătătorilor | ||
References
- ospătător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN