osmoglasnic
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic осмогласникъ (osmoglasnikŭ).
Noun
osmoglasnic n (plural osmoglasnice)
- (obsolete) Octoechos
Declension
Declension of osmoglasnic
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) osmoglasnic | osmoglasnicul | (niște) osmoglasnice | osmoglasnicele |
genitive/dative | (unui) osmoglasnic | osmoglasnicului | (unor) osmoglasnice | osmoglasnicelor |
vocative | osmoglasnicule | osmoglasnicelor |
References
- osmoglasnic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN