orășuț
Romanian
Etymology
From oraș + -uț.
Noun
orășuț n (plural orășuțe)
- Diminutive of oraș
Declension
Declension of orășuț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) orășuț | orășuțul | (niște) orășuțe | orășuțele |
genitive/dative | (unui) orășuț | orășuțului | (unor) orășuțe | orășuțelor |
vocative | orășuțule | orășuțelor |