orfan
Romanian
Alternative forms
- oarfăn (archaic)
Etymology
From Greek ορφανός (orfanós), Late Latin orphanus. Largely replaced the older inherited oarfăn. Compare Aromanian oarfãn.
Pronunciation
- IPA(key): /orˈfan/
Adjective
orfan m or n (feminine singular orfană, masculine plural orfani, feminine and neuter plural orfane)
- orphan, orphaned
- deficient, destitute, deprived
Declension
declension of orfan
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | orfan | orfană | orfani | orfane | ||
definite | orfanul | orfana | orfanii | orfanele | |||
genitive/ dative | indefinite | orfan | orfane | orfani | orfane | ||
definite | orfanului | orfanei | orfanilor | orfanelor |
Synonyms
- (2) sărac, sărman
Noun
orfan m (plural orfani, feminine equivalent orfană)
- orphan (child without parents)
Declension
declension of orfan
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) orfan | orfanul | (niște) orfani | orfanii |
genitive/dative | (unui) orfan | orfanului | (unor) orfani | orfanilor |
vocative | orfanule | orfanilor |