opuscul
Romanian
Etymology
From French opuscule
Noun
opuscul n (plural opuscule)
- opusculum
Declension
Declension of opuscul
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) opuscul | opusculul | (niște) opuscule | opusculele |
genitive/dative | (unui) opuscul | opusculului | (unor) opuscule | opusculelor |
vocative | opusculule | opusculelor |