omuț
Romanian
Etymology
From om + -uț.
Noun
omuț m (plural omuți)
- Diminutive of om
Declension
Declension of omuț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) omuț | omuțul | (niște) omuți | omuții |
genitive/dative | (unui) omuț | omuțului | (unor) omuți | omuților |
vocative | omuțule | omuților |