omiduță
Romanian
Etymology
From omidă + -uță.
Noun
omiduță f (plural omiduțe)
- Diminutive of omidă
Declension
Declension of omiduță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) omiduță | omiduța | (niște) omiduțe | omiduțele |
genitive/dative | (unei) omiduțe | omiduței | (unor) omiduțe | omiduțelor |
vocative | omiduță, omiduțo | omiduțelor |
References
- omiduță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN