oligomer
English
Etymology
oligo- + -mer
Pronunciation
- IPA(key): /əˈlɪ.ɡə.məɹ/, enPR: ə-ʹlĭ-gə-mər
Noun
oligomer (plural oligomers)
- (chemistry) A compound intermediate between a monomer and a polymer, normally having a specified number of units between about five and a hundred.
Derived terms
- oligomeric
Translations
compound intermediate between a monomer and a polymer
|
See also
- monomer
- dimer
- trimer
- tetramer
- pentamer
- hexamer
- heptamer
- octamer
- nonamer
- decamer
- undecamer
- dodecamer
- tridecamer
- tetradecamer
- pentadecamer
- hexadecamer
- heptadecamer
- octadecamer
- nonadecamer
- eicosamer
Anagrams
- gloomier
Romanian
Etymology
Borrowed from German Oligomere.
Adjective
oligomer m or n (feminine singular oligomeră, masculine plural oligomeri, feminine and neuter plural oligomere)
- oligomer
Declension
Declension of oligomer
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | oligomer | oligomeră | oligomeri | oligomere | ||
definite | oligomerul | oligomera | oligomerii | oligomerele | |||
genitive/ dative | indefinite | oligomer | oligomere | oligomeri | oligomere | ||
definite | oligomerului | oligomerei | oligomerilor | oligomerelor |
Noun
oligomer n (plural oligomeri)
Declension
Declension of oligomer
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) oligomer | oligomerul | (niște) oligomeri | oligomerile |
genitive/dative | (unui) oligomer | oligomerului | (unor) oligomeri | oligomerilor |
vocative | oligomerule | oligomerilor |
References
- oligomer in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN