ogăruț
Romanian
Etymology
From ogar + -uț.
Noun
ogăruț m (plural ogăruți)
- Diminutive of ogar
Declension
Declension of ogăruț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) ogăruț | ogăruțul | (niște) ogăruți | ogăruții |
genitive/dative | (unui) ogăruț | ogăruțului | (unor) ogăruți | ogăruților |
vocative | ogăruțule | ogăruților |
References
- ogăruț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN