oftica
See also: oftică
Romanian
Etymology
From oftică.
Verb
a oftica (third-person singular present oftică, past participle ofticat) 1st conj.
- to be consumptive, phthisical
- (figuratively) to be consumed with grief, become embittered
Conjugation
conjugation of oftica (first conjugation, no infix)
| infinitive | a oftica | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ofticând | ||||||
| past participle | ofticat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | oftic | oftici | oftică | ofticăm | ofticați | oftică | |
| imperfect | ofticam | ofticai | oftica | ofticam | ofticați | ofticau | |
| simple perfect | ofticai | ofticași | oftică | ofticarăm | ofticarăți | ofticară | |
| pluperfect | ofticasem | ofticaseși | ofticase | ofticaserăm | ofticaserăți | ofticaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să oftic | să oftici | să oftice | să ofticăm | să ofticați | să oftice | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | oftică | ofticați | |||||
| negative | nu oftica | nu ofticați | |||||