ocăluță
Romanian
Etymology
From oca + -uță.
Noun
ocăluță f (uncountable)
- Diminutive of oca
Declension
declension of ocăluță (singular only)
singular | ||
---|---|---|
f gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (o) ocăluță | ocăluța |
genitive/dative | (unei) ocăluțe | ocăluței |
vocative | ocăluță, ocăluțo |
References
- ocăluță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN