ocârmuitor
Romanian
Etymology
From ocârmui + -tor.
Adjective
ocârmuitor m or n (feminine singular ocârmuitoare, masculine plural ocârmuitori, feminine and neuter plural ocârmuitoare)
- ruler
Declension
Declension of ocârmuitor
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | ocârmuitor | ocârmuitoare | ocârmuitori | ocârmuitoare | ||
| definite | ocârmuitorul | ocârmuitoarea | ocârmuitorii | ocârmuitoarele | |||
| genitive/ dative | indefinite | ocârmuitor | ocârmuitoare | ocârmuitori | ocârmuitoare | ||
| definite | ocârmuitorului | ocârmuitoarei | ocârmuitorilor | ocârmuitoarelor | |||
Noun
ocârmuitor m (plural ocârmuitori)
- ruler
Declension
Declension of ocârmuitor
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) ocârmuitor | ocârmuitorul | (niște) ocârmuitori | ocârmuitorii |
| genitive/dative | (unui) ocârmuitor | ocârmuitorului | (unor) ocârmuitori | ocârmuitorilor |
| vocative | ocârmuitorule | ocârmuitorilor | ||