ocurență
Romanian
Etymology
From French occurrence
Noun
ocurență f (plural ocurențe)
- occurrence
Declension
Declension of ocurență
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) ocurență | ocurența | (niște) ocurențe | ocurențele |
| genitive/dative | (unei) ocurențe | ocurenței | (unor) ocurențe | ocurențelor |
| vocative | ocurență, ocurențo | ocurențelor | ||