ocop
Romanian
Etymology
Borrowed from Polish okop.
Noun
ocop n (plural ocopuri)
- (obsolete) trench
Declension
Declension of ocop
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) ocop | ocopul | (niște) ocopuri | ocopurile |
genitive/dative | (unui) ocop | ocopului | (unor) ocopuri | ocopurilor |
vocative | ocopule | ocopurilor |
References
- ocop in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN