obșitar
Romanian
Etymology
From obșit + -ar.
Noun
obșitar m (plural obșitari)
- a soldier released from the army
Declension
Declension of obșitar
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) obșitar | obșitarul | (niște) obșitari | obșitarii |
genitive/dative | (unui) obșitar | obșitarului | (unor) obșitari | obșitarilor |
vocative | obșitarule | obșitarilor |
References
- obșitar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN