obstinație
Romanian
Etymology
Borrowed from Latin obstinātiō and French obstination.
Noun
obstinație f (plural obstinații)
- obstinacy (state or act of stubbornness)
Declension
declension of obstinație
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) obstinație | obstinația | (niște) obstinații | obstinațiile |
genitive/dative | (unei) obstinații | obstinației | (unor) obstinații | obstinațiilor |
vocative | obstinație, obstinațio | obstinațiilor |