obrăcinic
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic обрѫчьникъ (obrǫčĭnikŭ).
Noun
obrăcinic m (plural obrăcinici)
- (obsolete) fiancé
Declension
Declension of obrăcinic
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) obrăcinic | obrăcinicul | (niște) obrăcinici | obrăcinicii |
genitive/dative | (unui) obrăcinic | obrăcinicului | (unor) obrăcinici | obrăcinicilor |
vocative | obrăcinicule | obrăcinicilor |
References
- obrăcinic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN