obrocică
Romanian
Etymology
From obroacă + -ică.
Noun
obrocică f (plural obrocicele)
- Diminutive of obroacă
Declension
Declension of obrocică
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) obrocică | obrocica | (niște) obrocicele | obrocicelele |
genitive/dative | (unei) obrocicele | obrocicelei | (unor) obrocicele | obrocicelelor |
vocative | obrocică, obrocico | obrocicelelor |
References
- obrocică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN