oborî
Romanian
Verb
a oborî (third-person singular present oboară, past participle oborît) 4th conj.
- Obsolete form of doborî.
Conjugation
conjugation of oborî (fourth conjugation, no infix)
infinitive | a oborî | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | oborând | ||||||
past participle | oborât | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | obor | obori | oboră | oborâm | oborâți | oboră | |
imperfect | oboram | oborai | obora | oboram | oborați | oborau | |
simple perfect | oborâi | oborâși | oborî | oborârăm | oborârăți | oborâră | |
pluperfect | oborâsem | oborâseși | oborâse | oborâserăm | oborâserăți | oborâseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să obor | să obori | să obore | să oborâm | să oborâți | să obore | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | oboră | oborâți | |||||
negative | nu oborî | nu oborâți |
References
- oborî in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN