oborel
Romanian
Etymology
From obor + -el.
Noun
oborel n (plural oborele)
- Diminutive of obor
Declension
Declension of oborel
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) oborel | oborelul | (niște) oborele | oborelele |
genitive/dative | (unui) oborel | oborelului | (unor) oborele | oborelelor |
vocative | oborelule | oborelelor |
References
- oborel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN