obleț
Romanian
Etymology
From oblu + -eț.
Noun
obleț m (plural obleți)
- common bleak (Alburnus alburnus)
Declension
Declension of obleț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) obleț | oblețul | (niște) obleți | obleții |
genitive/dative | (unui) obleț | oblețului | (unor) obleți | obleților |
vocative | oblețule | obleților |