obiciui
Romanian
Verb
a obiciui (third-person singular present obiciuiește, past participle obiciuit) 4th conj.
- Obsolete form of obișnui.
Conjugation
conjugation of obiciui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a obiciui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | obiciuind | ||||||
past participle | obiciuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | obiciuiesc | obiciuiești | obiciuiește | obiciuim | obiciuiți | obiciuiesc | |
imperfect | obiciuiam | obiciuiai | obiciuia | obiciuiam | obiciuiați | obiciuiau | |
simple perfect | obiciuii | obiciuiși | obiciui | obiciuirăm | obiciuirăți | obiciuiră | |
pluperfect | obiciuisem | obiciuiseși | obiciuise | obiciuiserăm | obiciuiserăți | obiciuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să obiciuiesc | să obiciuiești | să obiciuiască | să obiciuim | să obiciuiți | să obiciuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | obiciuiește | obiciuiți | |||||
negative | nu obiciui | nu obiciuiți |
References
- obiciui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN