năpârcuță
Romanian
Etymology
From năpârcă + -uță.
Noun
năpârcuță f (plural năpârcuțe)
- Diminutive of năpârcă
Declension
Declension of năpârcuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) năpârcuță | năpârcuța | (niște) năpârcuțe | năpârcuțele |
genitive/dative | (unei) năpârcuțe | năpârcuței | (unor) năpârcuțe | năpârcuțelor |
vocative | năpârcuță, năpârcuțo | năpârcuțelor |
References
- năpârcuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN